Dupa o lunga perioada de absenta Yuuky se trezeste(se pare ca intre timp a lesinat).
Era intinsa pe spate si privea cerul:
-Wow ce priveliste frumoasa,abia astept sa vina furtuna.Se pare ca va fi una pe cinste.
Se ridica si se uita in jur:
-Hm...nu mai e nimeni pe aici toti a plecat.In afara acestor cadrave de monstrii,se pare ca a fost o lupta,damn si eu am ratat-o.-_-
Cetul era plin de desene.De fapt erau niste fulgere interminabile,urmate de niste zbomote insuportabile.
Picuri mari au inceput sa se zdrobeasca de pamantul care obinioara era luminat de mangaieriile soarelui.
-Uneori mi-as fi dorit sa fiu o picatura,ea nu moare isi reia ciclul de viata de fiecare data dupa ce se evaporeaza si apoi cade din nou pe pamant.
A inceput sa ploua torential,in parc nu mai era nimeni.Un pustiu inteminabil.