Viata de liceu

Acesta este ficul meu! Enjoy!

Un nou coleg, noi sentimente


La un liceu din orasul Tokio era mare agitatie, mai ales intr-o anumita clasa unde urma sa vina un nou coleg.Doua fete, care faceau parte din acea clasa se uitau pe geam,privind copiii care erau in curte jucand fotbal sau volei.Cea inalta avea parul negru ca taciunele,putin mai lung decat umerii si ochii tot negrii.Aceasta purta o bluza neagra cu o floare rosie pe ea si o pereche de blugi cu taieturi.Colega ei avea parul saten,lung si ochii caprui.Ea purta un tricou alb cu o chitara neagra pe spate si o pereche de blugi.
-Kira,cum crezi ca va arata noul nostru coleg?a intrebat fata bruneta.
-Nu stiu,o sa se sune in cateva minute,a raspuns satena cu un zambet cald pe fata.
Spre ghinionul lor chiar atunci clopotelul a sunat anuntand sfarsitul recreatiei spre dezamagirea multor elevi.Cele doua fete s-au indreptat cu pasi lenti spre clasa discutand anumite lucruri.Inainte ca sa se aseze in banci pe usa si-a facut apaitia profesoara de matematica urmata de un baiat brunet si cu ochii de aceeasi culoare.Acesta purta un tricou negru,stramt pe corp,o pereche de pantaloni negri si la gat avea o curelusa neagra din piele.
-Copii,acesta este noul vostru coleg Yukiru Phoenix,s-a transferat astazi la liceul nostru,a anuntat profesoara.
-Salut!Stiti cum ma cheama si as vrea sa va mai spun doar ca prietenii imi pot spune Yu sau Yuki.
-Da,Yukiru.Acum du-te si asaza-te in locul liber de langa Yukira, ca sa putem incepe ora.
Baiatul s-a indreptat caatre locul indicat de profesoara,privind-o pe fata cu care avea sa stea in banca.Ora a trecut in zbor iar cei doi nu au fost deloc atenti la ce a spus profesoara.In pauza Kira s-a dus repede la bruneta si ducand-o in spatele clasei, a asaltat-o cu intrebari:
-Cum ti se pare tipu’?Crezi ca este o coincidenta ca numele voastre incep cu Yukir?Iti place?Ai vorbit cu el?
-Oho,mai incet cu intrebarile!Ce pot spune...Yukiru e chiar dragut dar nu ma baga deloc in seama...Toata ora s-a uitat pe geam si era sa ma dea jos din banca pentru ca a stat lipit de mine...
Satena a facut ochii mari asteptand continuarea propozitiei dar chiar in acel moment brunetrul isi face aparitia ciocnindu-se „accidental” de bruneta reusind sa o tranteasca pe jos si sa o loveasca cu capul de coltul bancii.Un tipat de durere s-a auzit in toata clasa facand elevii sa tresara.Acum Yukira era aproape lesinata si il privea pe Yukiru care incerca sa o ridice de pe jos.
-Cum te simti?a intebat acesta.
-B..bine...putin cam ametita dar bine...
Langa ea au venit si celelalte prietene ale sale Ayame, Atanih, Sayuki si Mika intreband-o daca nu vrea sa mearga la cabinetul medical.Nervoasa, bruneta a zis ca nu vrea si a plecat de langa colegele sale, in banca.Acolo se afla Yukiru care o privea pe fata dar nu indraznea sa spuna niciun cuvant.Pe usa a intrat profesorul de engleza, care avea sa predea in timpul ultimei ore.Brunetul ii tot spunea colegei sale de banca ca ar fi bine sa se duca la cabinetul medical sa ii puna putina gheata pe locul unde s-a lovit ca sa nu faca un cucui.
-What are you talking about,Yukiru?About the lesson?What did I said?a intrebat profesorul intr-o engleza perfecta.
-Er...nothing but...oh,yes, my classmate,Yukira is having a terrible...
-Nu mai vorbii in engleza ca totusi nu intelegem nimic si ai multe greseli!
-Colega mea de banca s-a lovit cand s-a impiedicat cu capul de coltul bancii si acum o doare foarte tare...
Barbatul ii trimite pe cei doi acasa si ii spune clar baiatului ca Yukira sadoarma lael in aceea seara pentru ca este foarte periculos sa te lovesti la cap.Pe drum spre casa lui Yukiru,fata se gandea la noul ei coleg de clasa.
„Chiar e frumos acest baiat....”Nu a reusit sa isi termine sirul gandurilor deoarece brunetul a anuntat ca au ajuns in fata casei lui.Era o vila cu doua etaje,vopsita in portocaliu si galben.Odata ce au intrat pe poarta Yukira s-a speriat de cainele Ciobanesc-carpatin pe care il avea baiatul.Cainele era inalt cat o masa si blana ii era maro.Imediat ce s-a linistit a intrat in casa mai exact in living.Sufrageria era vopsita intr-un albastru deschis superb si era mobilata cu bun gust: o canapea din piele maro,doua fotolii de aceeasi culoare cu canapeaua,o masuta din sticla asezata in fata canapelei si pe perete trona un mare televizor cu plasma.La inceput,a ezitat putin nereusind sa spuna nimic,decat sa se balbaie.
-Asaza-te pe canapea in timp ce eu iti aduc gheata,ca sa ti-o pui pe cucui si ceva de baut,o anunta cu o voce calda Yukiru.
-Nu,nu e nevoie,voi merge acasa...
Baiatul nu a lasat-o sa plece zicandu-i ca trebuie ca in seara aceasta sa doarma la el acasa.Rosie la fata,adolescenta a acceptat dar nu inainte de a mai comenta.La ora opt seara brunetul s-a dus sa ii arate colegei sale de banca camera in care va dormi.Camera era vopsita in rosu si galben,culorile preferate ale fetei.In incapere trona un pat dublu acoperit cu un asternut rosu,o noptiera pe care era o lampita,un dulap din lemn de brad si ca in sufragerie,o plasma.Din nou fata fara glai a ramas.Yukiru a coborat in sufragerie in timp ce adolescenta s-a dus la baie ca sa faca un dus.In sufragerie,brunetul a auzit telefonul Yukirei sunand.S-a dus sa ia telefonul sa vada cine era,cand a vazut ca a primit un mesaj de la Kira.Curios din fire, s-a asigurat ca fata e inca la dus si a inceput sa citeasca mesajul.
„Cum e acasa la tipul ala super sweet?Este foarte, foarte dragut!!Auzi...intr-o pauza a venit diriga si ne-a anuntat ca weekend-ul asta mergem in excursie in...stai ca am uitat...a da...Kyoto...Maine trebuie sa aducem neaparta banii mai ales ca vin foarte moolti colegi.Ti-am oprit eu loc iar lui Yukiru i-a oprit parca...Riku!Te pup!Ne vedem tomorrow la school!”
„Oau,frate,fata asta vorbeste in mii de limbi...”gandi Yu.
Chiar in acel moment s-a intors si fata citind mesajul trimis de cea mai buna prietena a ei.Politicos, ca deobicei, brunetul pregati cate ceva de mancare si apoi bruneta s-a retras in camera ei.S-a uitat la un film horror, filmele care-i placeau cel mai mult si dupaia s-a culcat realizand ca deja era ora unu noaptea.

Asa..sa vedem ce-ai facut tu pe aici.. :D

un baiat brunet si cu ochii de aceeasi culoare - mai , baiatu asta avea ochii bruneti ? nu am mai pomenit asa ceva..
caatre - catre
brunetrul - brunetul
sadoarma lael - sa doarma la el
Barbatul ii trimite pe cei doi acasa si ii spune clar baiatului ca Yukira sadoarma lael in aceea seara pentru ca este foarte periculos sa te lovesti la cap.Pe drum spre casa lui Yukiru,fata se gandea la noul ei coleg de clasa. - stim si noi ca e periculor sa te lovesti la cap...da totusi de ce nu a trimiso profu' la parinti acasa unde putea primii tot ajutorul ?
Imediat ce s-a linistit a intrat in casa mai exact in living - nu strica o virgulita dupa casa...
Asaza-te - aseaza-te
glai - poate grai..

Ai avut ceva greseli de tastare...facut din neatentie probabil . Asa...lasand asta la o parte cu exprimarea nu stai prost , dar nici prea bine . As fi vrut sa ai mai multa descirere si sa folosesti mai multe figuri de stil..dar...asta e . Tie iti e cam foame si papi virgulite multe =)) . Ideea ar fi buna si..cred ca ficul este love , mi se pare fain ! Abia astept continoarea si nu te lasa de fic daca iti comentez eu cam dur , asa sunt eu =)) . Ja ne si ganbatte kudasai !

Uau! Super fain! Ai cateva greseli de tastare, dar se trec cu vederea....Imi place mult ficul....sa pui continuarea

Bye!

Ultimele pregatiri pentru excurisie

Soarele a aparut voios pe cer anuntand inceputul unei noi zile de scoala. Intr-o vila era mare agitatie. Yukira alerga prin casa cautandu-si telefonul mobil, iar Yukiru se incalta, privind-o amuzat pe colega sa. Odata ce au ajuns la scoala, bruneta s-a indreptat catre banca unde stateau fetele, mai precis:Kira, Ayame, Atanih, Sayuki si Mika. Pe de alta parte Yukiru s-a dus catre locul unde stateau: Riku, Ren,Strify si Shin.
Dupa ce si-a lasat ghiozdanul pe banca Yukira a fost bombardata cu intrebari despre cum a fost la Yukiru. Acelasi lucru s-a intamplat in tabara unde erau stransi baietii, numai ca cei doi au fost salvati de soneria ce indica inceputul orelor. Brunetul era impacientat din cauza colegei sale de banca, o credea unica si totusi credea ca nu sunt potriviti. Poate ca prietenii nu vor mai vorbii cu el daca se intelege asa de bine cu ea.
Prima ora era cea de desen, la care profesorul a intarziat zece minute. Accidental, spre finalul orei, Yukira a varsat apa din paharelul de plastic asezat la mijlocul bancii, lichidul udand parchetul de sub banca lor.
-Esti proasta?! Puteai sa ne uzi hainele si cartile! Se rasti baiatul.
Niciun raspuns. Fata a fugit din sala de curs, urmata de Kira care s-a uitat cu o privire glaciala la brunet. In pauza cel mai bun prieten al lui Yu, Riku s-a apropiat de el punandu-i mana pe umar.
-Stiu ce simti acum. Crezi ca ai facut o mare prostie mai ales ca pe acea fata tu o placi... Dar mai ai timp, caut-o si cere-ti scuze.
-Riku...
Riku era un baiat inalt cu parul gri si ochii rosiatici.La gat purta, ca de obicei, un medalion din argint. Acesta era imbracat cu o camasa neagra si o pereche de jeansi albastri si in picioare niste tenisi.
A fugit in curte unde, pe o banca, a vazut-o pe bruneta vorbind cu Kira. S-a dus cu pasi mici catre ea vrand sa-i spuna:
-Imi pare rau pentru ce ti-am spus nu....
-Nu ma intreseaza scuzele tale, acum cara-te de aici! Tipa fata uitandu-se urat la el.
-Dar... se va suna in cateva minute.... nu vi in clasa?
Fata nu s-a sinchisit sa raspunda doar a plecat de langa colegul sau lasandu-l si pe el si pe Kira cu ochii-n soare. Dorea sa fie singura cu propriile ei ganduri, departe pana si chiar de Kira. A urcat pana la ultimul etaj al scolii unde, intr-un vechi laborator de biologie era un balcon plin de multe flori. Acolo isi petrecea uneori timpul singura, fara vreunul dintre zecile de elevi cu care era prietena. Statea pe micul scaun din lemn uitandu-se pe geam. Oare ei chiar ii placea de acel baiat? Nu stia de ce a fost asa de afectata de spusele brunetului, de cand era la acel liceu, niciodata nu se intamplase asa ceva. Simetea cum inima ii este frata si nu dorea ca acest lucru sa se intample din nou. O singura fata stia ca ar putea-o ajuta si aceea era Atanih. Ora incepuse de zece minute si s-a hotarat intr-un final sa mearga in clasa. Odata ajunsa in fata usii de lemn s-a gandit la o scuza plauzibila pentru cel ce preda ora aceea. Sfioasa, a deschis usa intrand in clasa.
-Domnisoara, de ce ati intarziat?
-Imi pare rau doamna profesoara dar m-au sunat parintii si mi-au spus ca trebuie sa stau cu... Alice pentru a-si astepta parintii, deoarece ii era rau.
Profesoara o pofti in banca. ”Am reusit sa o pacalesc!” isi spune ea in gand, multumita ca a gasit o scuza. Ora a trecut in zbor iar fata nici macar nu s-a uitat la baiat. In recreatie aceasta a luat-o de mana pe Atanih care statea impreuna cu un coleg, ducand-o pe hol. Atanih era o fata inalta cu ochii mov si parul roz, lung. Aceasta purta o bluza alba, o pereche de blugi si niste tenisi negri. Probabil ca rozalia parea o fata inocenta dar bruneta stia multe lucruri despre ea, pe care nu le-ai fi banuit. Spre exemplu ea trecut prin multe intamplari legate de baieti si Yukira era hotarata ca Atanih sa o ajute.
-Am nevoie de ajutorul tau...
Atanih a acceptat imediat fiindca era o buna colega si intr-un fel prietena cu Yukira. Bruneta i-a povestit fetei cat de rau se simte di cauza a ceace a spus colegul ei de banca, iar raspunsul rozaliei a fost:
-Nu ai de ce sa fi pe veci suparata pe el, fiecare om greseste uneori. Avand in vedere ca a venit dupa tine si si-a cerut scuze inseamna ca regreta cuvintele pe care ti le-a adresat.
Fata i-a multumit politicos chiar nu avea de ce sa mai fie suparata pe el. Chiar atunci baiatul a venit la ea cerandu-si inca o data scuze. De data aceasta a fost cu mult mai diferit: bruneta i-a zambit sarutandu-l incet pe obraz si facandu-i cu ochiul, apoi disparand din clasa. Pe hol, aceasta s-a intalnit cu o veche prietena. Erau impreuna in echipa de bascket a scolii de 2 ani. Prietena ei era mai inalta decat ea, avea parul mov prins in doua codite si ochii albastrii asemanatori la culoare ca oceanul. Numele ei era Mayu.
-Ce mai faci? A intrebat Mayu.
-Ce sa fac... nimic nou... vroiam sa-ti zic ca weekendul asta nu pot veni la antrenament pentru ca merg cu clasa intr-o excursie. Te las pe tine capitan pentru acest antrenament.
-Bine, distractie placuta! Sa-mi spui si mie cum a fost! Hai ca eu merg in clasa pentru ca se suna in cateva secunde!
In drum spre banca ei Kira a tras-o in spatele clasei intreband-o daca este adevarat faptul ca l-a pupat pe Yu. Yukira a aprobat ferm din cap neobservand ca toti baietii se uitau la ea. Usa s-a deschis facandu-si aparitia diriginta, doamna Rose, care tinea in mana cateva hartii. Dupa abijnuitul salut aceasta s-a ajezat la catedra punandu-si ochelarii.
-Sa vedem.... aproape toata clasa vine in excursie si, dupa cum mi-ati spus asa ve-ti sta in camere si in autocar: Kira si Yukira, Atanih si Ayame, Sayuki si Chiemi, Mika cu Karen, Michie cu Layla si Haru cu Hayaka. Acum baietii: Yukiru cu Riku, Ren cu strify, Shin cu Koji, Hoshu cu Ryouta, Kanji cu Ryuu, Sen cu Tetsuya si Yukio cu Naoto. Asa veti sta si in camere. Acum, voi va trebui sa hotarati impreuna ce sa va luati la voi. M-am hotarat si cum veti sta in autocar. Pe randurile din spatele soferului vor sta: Hoshu si Ryouta, Sayuki si Chiemi, Yukira si Kira, Yukiru si Riku, Ren si Strify, Shin si Koji, Mika si Karen. Pe celalalt rand vor sta: Atanih si Ayame, Michie si Layla, Haru si Hayaka,Kanji si Ryuu, Sen si Tatsuya, Yukio si Naoto. Cam asta a fost tot... va suna in cateva minute deci puteti iesi de acum in pauza.
*


* *
Odata ce a ajuns acasa mama lui Yukira a intrebat-o pe fata de ce noaptea trecuta nu a fost acasa. Bruneta i-a explicat ca cineva a lovit-o pe hol si ca a dormit acasa la Kira. Motivatia pentru ca nu si-a anuntat mama a fost cea mai simpla: „Mi se descarcase telefonul...”. Dupa ce au mai discutat ele doua putin despre excursie, fata s-a dus repede in camera ca sa-si faca bagajul deoarece maine plecau. Camera era vopsita in rosu si alb iar pe tavan era pictat, cu negru, un dragon. In camera era un televizor cu plasma, un pat cu un asternut rosu, un birou pe care era asezat frumos un laptop si o imprimanta, langa pat o noptiera cu o lampa si o mini canapea rosu cu negru, pe care statea deobicei Kira cand dormea la ea. A luat din masivul dulap de lemn un geamantan negru. Problema era canu stia ce haine sa-si ia. Ca in fiecare familie, cand cineva nu stie cu ce sa se imbrace apeleaza, cel mai des, la mame. Dupa un strigat indelungat pe usa si-a facut aparitia doamna Vanessa. Era o doamna inalta cu parul saten si ochii negri.
-Ce s-a intamplat, draga mea?
-Sti ca maine plecam in excursie si eu nu stiu ce haine sa-mi iau la mine! Urla disperata fata.
Vanessa s-a uitat prin dulapul fetei pana cand a scos cateva bluze cu maneca lunga, cateva cu maneca scurta, o pereche de pantaloni de trenning si un hanorac. Bucuroasa, pentruca mama ei a ajutat-o din nou, Yukira a inchis geamantanul asezandu-se in pat si deschizandu-si laptopul ca sa vada cine este pe mess. Spre bucuria ei era Kira. Bruneta a purtat o discutie foarte lunga cu prietena sa discutand despre ce isi vor lua in excursie. Pe la ora 11 seara ea a inchis laptopul, luandu-si o geanta mica in care a bagat un DVD portabil, laptopul, MP3-ul, cateva filme si niste reviste. Fiindca se facuse tarziu aceasta si-a pus pjamaua rosie si s-a bagat in pat pentru a se culca.

Uau...frumoasa continuare^^ imi place mult...dar am o intrebare....de ce nu pui poze cu personajele?...Cel putin cele principale....ar fi super^^daca vrei, te pot ajuta cu ele^^... In rest...imi place povestea...ai grija cand tastezi, ca mananci putin literele...

Ganbatte! n_n

Gomene..am uitat de poze...acum le voi pune:

Yukira:

Yukiru:

Kira:

Riku:

Capitolul il voi pute mai incolo ^_^

Sorry 'cause I`m late but I`m here with the next chapter!


Plecarea

La ora sase dimineata, cand soarele abia rasarea, in camera brunetei a intrat mama acesteia.
-Este ora sase, draga mea, scoala-te! Trebie sa mergi in excursie!
Insa Vanessa nu a primit niciun raspuns de la fata ei, doar un marait. Femeia s-a dus la baie, si-a udat mainile cu apa rece si s-a intors in dormitor. Si-a pus mainile reci pe fata brunetei care a sarit din pat. Inca somnoroasa, s-a dus la baie ca sa-si faca toaleta de dimineata. Apoi, incet, incet s-a intors in dormitor incepand sa se imbrace. Si-a ales o bluza rosie cu maneca scurta si desigur blugii ei favoriti. In drum spre bucatarie, o tot bodoganea pe mama ei fiindca nu i-a placut modul in care a fost sculata. Pe masa era o farfurie cu mancare si un pahar de suc de portocale. Inainte sa mance s-a uitat la ceasul asezat pe perete care indica ora sase si un sfert. Dupa ce a luat micul de jun avea o noua problema, nu isi gasea tenisi. A luat-o la fuga catre dormitorul mamei sale pentru a o intreba unde sunt. Odata ce problema a fost rezolvata si-a pus geaca pe ea, si-a luat trollerul si geanta si a plecat catre liceu. Nu statea foarte departe, la vreo doua strazi de mers. Avea emotii deoarece nu stia cum va fi, daca se vor distra si daca vor vizita o groaza de manastiri. Odata ce a ajuns in fata liceului a vazut autocarul si pe Kira. Grabita, s-a dus la prietena ei intreband-o daca si-a luat tot ce au stabilit. Raspunsul prietenei sale a fost afirmativ, Kira nu uita niciodata nimic acasa. Chiar in acel moment doamna Rose si-a facut aparitia printre adolescenti. Aceasta i-a anuntat pe cei prezenti ca vor pleca in zece minute.
-Sa mergem! S-a auzit tipatul doamnei.
Odata in autocar, fiecare s-a asezat pe locul stabilit cu o zi inainte. Cand a a plecat autocarul Kira spune fericita, in timp ce-si da jos geaca:
-Ce bine va fi fara parinti!
Toti adolescentii erau de acord cu ea. O excursie fara parinti insemna un nou prilej pentru a se distra. Imediat bruneta si-a scos din geanta DVD-ul portabil si au inceput sa urmareasca un muzical numit „The way we are”. Vazand la ce se uita fetele Riku si Yukiru au incercat sa le enerveze pe fete. Prima data au inceput sa tipe atat de tare incat nu se mai auzea nimic din acel film si apoi au inceput sa le miste scaunele. Nervoase, cele doua le dau amandurora cate un pumn in cap. Au trecut doua ore de cand au parasit orasul. Abia acum incepea distractia. Michi, o fata cu parul alb si ochii rosii, i-a dat soferului un CD cu muzica rock, preferata tuturor celor din autocar. Toti s-au strans in spatele autocarului si au inceput sa danseze si sa cante. La o frana mai brusca bruneta mai avea putin si sarea prin parbriz daca Ren nu ii prindea mana. Ren era un baiat de aceeasi inaltime cu fata, cu parul alb ca neaua si cu ochii rosii de aceeasi culoare cu sangele. Fata ii multumi baiatului cu parul alb pentru ca a salvat-o. S-a dus incet sa se aseze pe scaunul ei pentru a se calma, a tras o sperietura! Doamna Rose i-a obligat pe elevi sa i-a loc pe scaune pentru ca sa nu se mai intample un nou incident. Dintr-o data autocarul a intrat pe un drum plin de gropi. Marea masina se zdruncina si provoca zgomote ciudate de parca gemea. Yukira si Kira isi iau I-podurile si incep sa asculte muzica, nemai auzind nimic din ce se vorbeste in masina. Dintr-o data de pe scaunul din spatele lor s-a sculat brunetul care se duce la diriginta si ii spune ca nu se simte bine. Diriginta o muta pe Kira in locul baiatului si pe el in locul satenei. Baiatul era intr-un fel bucuros ca sta cu ea in autocar, chiar daca pentru o perioada nu prea lunga. Brunetul o privea pe fata cum dormea, parea un inger care a coborat pe pamant. Fiindca nu se simtea prea bine si-a inchis si el ochii pentru o secunda. Pana si cand inchidea ochii o vedea pe Yukira, isi amintea de pupicul pe care i l-a dat, incepea sa-i placa din ce in ce mai mult de ea. La o zdruncinatura mai puternica Yukira si-a lasat capul pe umarul brunetului, ea nestiind ca acum in locul satenei era Yuki. Obrajii baiatului au capatat o noanta rosiatica, dar o lasa pe fata sa doarma in continuare. Ren s-a ridicat de pe scaun strigand-o din nou pe doamna Rose.
-Cat mai avem? Ne-am plictisit!
-Nu mai avem mult, Ren, acum asaza-te! Femeia accentua ultimul cuvant, baiatul asezandu-se imediat.
Dupa ce s-a asezat a vazut-o pe Yukira cum dormea cu capul e umarul lui Yukiru. Era putin gelos pe el deoarece toate fetele din clasa il placeau, datorita exemplului dat de Ayame ieri.

~*~Flachback~*~

O fata cu parul mov si ochii de aceeasi culoare s-a dus catre locul unde erau adunate toate fetele din acea clasa, se duce in mijlocul lor si intreaba:
-Nu-i asa ca Yukiru este cel mai dragut baiat din toata scoala?
Toate fetele au inceput sa zica cat de dragut putea sa fie brunetul si ce destept era. Ren era cel care le auzise discutia si cand il vazu pe baiat, se incrunta si iesi nervos din clasa.

~*~End Flashback~*~

Nu i-a placut niciodata ca cineva sa fie mai frumos ca el, dar ce putea face? Injura, incet printre dinti apoi isi indrepta privirea catre Strify, prietenul sau cel mai bun. Strify era un baiat bine cladit, parul sau minunat, albastru se asemana cu culoarea oceanului si ochii caprui. Baiatul cu parul albastru se juca pe un PSP si de fiecare data cand pierdea repeta un singur cuvant, pe care l-a spus si in acel moment:
-La dracu! Iar am perdut!
Vocea lui rasuna in intregul autocar facand-o pe diriginta sa-l certe inca o data. Femeia se saturase sa ii tot faca observatii baiatului deoarece el tot nu tinea cont de ele, mai bine zis ce ignora.
-De cate ori trebuie sa-ti spun asta? Nu sunt taicatu! Nu mai folosi acest cuvant pentru ca este urat! Se rasti doamna Rose.
Cand a auzit cuvantul „tata” Strify si-a adus aminte de tatal pe care l-a pierdul la varsta de numai trei ani. Tatal i-a murit intr-o explozie produsa la o hidrocentrala. Baiatul trecuse peste acea intamplare dar in minte i-a ramas amintirea acelei zile nefericite.
„In ziua in care tata a murit era aniversarea mea si el a ajut treaba la servici si a plecat la prima ora. Nu trebuia sa stea prea mult, trebuia doar sa semneze niste hartii. Cand era gata de plecare o explozie a omorat toti oamenii care lucrau acolo...” gandi Strify.


Comments please!