Retele...........

"Picaturi faramicioase"

Ca solutia dintr-o perfuzie, picaturi reci de teama se scurgeau neincetat pe obrajii fetei rosii de manie si totodata albi ca ceara ai fetei.
Durerea, sfasiata si ea atarna spanzurata asupra haului de diperare, cerand fara rezultat un dram de speranta.
Amintiri pline de chipuri, pline de cuvinte care ar fi atins pe oricine traverseaza retelele incarcate cu imagini felurite provocand o disperata incercare de evadare in subconstient.
Subconstientul care, prind doua idei abstracte, transmitea informatii pline de binevoitoarea otrava a nemuririi, refacandu-si circuitele din propria cenusa.
O clipire, o prabusire de sistem, distrugerea in masa al unui circuit, determina trezerea la realitate si implicit conturarea unei noi gauri negre.
Tot circuitul pornea din centrul infinitului, despartind ratiunea in mii de cioburi reflectorizante.
Virusul, cu dulcea lui sarutare distrugea poarta izuiei si intra, semnul de pe gratii plutind in propria agonie, aruncandu-si literele scrise cu sangelke invieii, pe podeaua rece si alba a cerului.

Bine ati venit in RETELE

Capitolul 1
" Fata de pe pod"

Paris/ Str. Saint Francisc No.99

Atelierul cunoscutului artist plastic, Nicholas Cllever, avea acea prezentare clasica a stilului rococo, fiind in perfecta armonie cu muzica ambientala ce isi desfasura acordurile melodioase in cladire.
Un parfum inconfundabil de rose trecea ca un curent prin cladire, dand culoare picturilor alb-negru de sub panzele grele si deschise la culoare asezate grijuliu peste sevalet.
Saint Francisc era o strada putin circulata, avand norocul sa nu fie denumita, artera principala.
In atelierul imbibat cu parfumulroselor si anilor trecuti, cu o pensula in mana se odeihnea trupul tanarului Nicholas.
Tanara spun deoarece dupa pareriule unora, ar mai fi avut suficiente zile inainte de trait, asta daca soarta, prin scurta ei rabdare nu ar fi adaugat vietii lui niste obstacole total neimportante, cum ar fi moartea.
Zambetul morbit se intrevedea printre suvitele blonde, lasate sa cada neglijent pe conturul fetei atat de fragil trasat.Cel putin ochii, de un verde smarald, prea fermecatori ca sa nu-ti atraga privirea, erau inca blanzi, emanand caldura, asa cum un chibrit emana lumina.


Daca acest fica fost pe placul vostru
voi pune si continuarea de la capitolul 1.

Pare interesant nu am inteles chiar tot pt ca nu este tot capitolul dar este destul de interesant... bravo..... te felicit..... sti foarte bine sa faci un fic... astept si urmatorul capitol

Uau! Ador felul in care scrii! E foarte frumos desi cam scurt . "Fata de pe pod" mi-a placut nespus de mult, e perfecta! Astept sa vad ce mai scrii! Gambate!