Restaurantul OFood^_^

-Atunci care e problema? Daca vrei sa il omor, pot face asta intr-o secunda.

-Nu e nevoie...spuse Kikyo asezandu`se pe pervaz. "As vrea doar sa nu mai am amintirile astea..." isi spuse ea punandu`si mana pe frunte.

-La ce te gandesti? Intreba Hitsugaya curios

-Eh...la trecut...desi n`ar trebui sa fac asta. Kikyo se uita in pamant si incerca sa nu se mai gandesca la trecut.

Hitsugaya isi indrepta privirea catre Hinamori si facu aceeasi miscare pentru a o vindeca, apoi se tranti pe pat.

Se auzi din nou un urlet. Kikyo casca ochii puternic. "Ma striga..." isi spuse ea cu respiratia intretaiata. Ecoul urletului se auzi destul de tare. Kikyo isi indrepta din nou privirea catre padure.

-Ce se intampla, Kikyo? Intreba Hitsugaya in timp ce se indrepta catre geam.

Kikyo nu raspunse. Incepu sa tremure destul de vizibil.
-Lupul acela...

Hitsugaya ii puse mana pe talie si zise:
-Kikyo...

Kikyo inca tremura. Isi lasa incet capul pe umarul baiatului si spuse ca in transa:
-Vine...vine dupa mine! Vine sa ma omoare! Vine sa se razbune! Vine!

-Vine lupul? Nu-ti face griji, daca se atinge de tine, il voi omori.

Kikyo stranse haina lui Hitsugaya in pumn ca aproape o rupse.
-Nu e un lup...e un varcolac. Un varcolac caruia i`am cauzat o multime de probleme in trecut si acum vrea sa ma omoare!

-Ce conteaza daca e varcolac sau lup? Tot o jigodie este.

Kikyo respira greu. Simtea mirosul varcolacului in adierea vantului.
-Nu trebuia sa fac ce am facut...spunea Kikyo incetisor.

-Ce ai facut? Intreba Hitsu, profund impresionat.

Kikyo lasa haina lui Hitsu si se aseza pe pervaz. Ii facu semn sa se aseze si el si spuse:
-E o poveste destul de lunga. Trebuie sa te asezi..

-OK...poti incepe.

-Eram inca in Era Feudala, acum 500 de ani si incercam sa imi retraiesc viata. Stiam ca nu puteam imbatrani sau muri si incercam sa fac cat mai mult bine si sa alung raul care se apropia de satul in care stateam. Eram destul de constienta ca demonii mai puternici puteau sa ma omoare dar continuam sa lupt pentru apararea satului. Oricum...au trecut ani, si oamenii din sat mureau pe zi ce trecea. Eu am fost nevoita sa ma mut in alt sat, putin mai mare ca sa imi reincep viata. Si in locul acela am intalnit un baiat in varsta de 19 ani, pe vreme aceea. Era frumos. Avea ochii verzi si parul de un auriu deschis, dar nu ii dadeam prea multa atentie. El venea tot timpul pe la mine cu un buchet de flori sau ceva frumos facut de el si eu continuam sa il ignor pur si simplu. Pana cand, eram in padure intr`o seara si el veni sa ma caute. Voia sa vobim mai deschis unul cu celalalt. Eu am acceptat, desi ma simteam putin nerelaxata fata de el. Mi`a povestit multe lucruri si...am ajuns la o parte mai putin frumoasa. Imi povestise despre stra-bunicul lui...fusese varcolac. Imi povesti cum a mostenit de la el chestia cu varcolacul si ca tot ce i se intampla, i se parea perfect normal. Eu ascultam cu atentie si incercam sa nu fac vre`o miscare in plus...Mi`a povestit multe lucruri in seara aceea. A ajuns chiar sa imi spuna despre "sufletele pereche", si ma intreba daca am gasit asa ceva. Raspundeam tot timpul negativ si el imi spunea ca isi cauta acest suflet pereche de foarte mult timp, dar inca nu l`a gasit...
Kikyo facu o pauza, uitandu`se catre padure.

-Si ce s-a intamplat in continuare? Ce afacut tipu ala? Intreba Hitsugaya.

-Si`a gasit sufletul pereche, pana la urma. Dar era prea orbit din cauza iubirii ca sa isi dea seama fata aia era doar un demon, ce profita de puterile lui. Eu i`am spus de multe ori chestia aia, dar el continua sa ma ignore, pana cand...demonu m`a atacat pe mine. Am fost nevoita sa o omor pe fata aia, iar el nu m`a iertat niciodata. Spunea ca sunt o mincinoasa si geloasa pe deasupra. Nu eram deloc geloasa pe fata. Imi era doar teama pentru el. Banuiam ce avea sa se intample si am incercat sa il avertizez. Iar acum...imi pare rau ca nu l`am lasat in pace. Probabil ca e mai nervos decat inainte si nu va vrea sa discutam despre ce s`a intamplat...ci din contra.
Kikyo isi puse bratele n jurul taliei si se ghemui langa Hitsugaya.
-Mi`e sincer frica...continua ea incepand sa tremure. Nu cred ca l`am mai vazut vreodata asa nervos.

-Nu-ti face griji...am sa-l omor pe acel tip, intr-o secunda. Asa va ajunge la pretioasa sa iubita.

-E destul de puternic. Nu cred ca il vei invinge singur...

-Nu ma las invins de o potaie.. nici vorba.

Kikyo zambi si se intinse la fata lui ca sa il poata saruta. Buzele ei le atinsera pe ale lui si totul se rezuma la un sarut.

-Te voi proteja, Kikyo, cu pretul vietii mele...